Sfinții închisorilor
Masacrul României. Începând cu anul 1945, odată cu intrarea în țară a trupelor sovietice, a început calvarul României. Instaurarea prin forță a comunismului a dus la cea mai neagră perioadă din istoria țării când întreaga elită românească a fost ucisă sau trimisă în pușcării Între anii 1945 și 1965 au fost omorâți peste 2.400.000 de români și asta fără a pune la socoteală pe cei rămași în Basarabia și Bucovina ocupate de sovietici. Oameni de valoare deosebită din toate categoriile sociale, scriitori, ingineri, profesori, medici, oameni de știință, țărani, politicieni, muncitori dar mai ales preoți au fost eliminați fizic având singura vină de ași iubi țara și refuzul de a renunța la credința creștină strămoșească. Au fost umiliți, batjocoriți și asasinați în cel mai cumplit experiment social din istorie ce a surclasat până și imaginea iadului.
Biserica Ortodoxă Română a proclamat anul 2017 ca anul comemorativ al ,,Sfinților închisorilor" iar ziua de 9 martie a fost declarată, prin legea nr. 247/2011, „Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989”. Astfel, ziua pomenirii celor 40 de mucenici a devenit data de pomenire a celor care au murit ca luptători împotriva comunismului.
Biserica Ortodoxă Română a proclamat anul 2017 ca anul comemorativ al ,,Sfinților închisorilor" iar ziua de 9 martie a fost declarată, prin legea nr. 247/2011, „Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989”. Astfel, ziua pomenirii celor 40 de mucenici a devenit data de pomenire a celor care au murit ca luptători împotriva comunismului.
Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România creată de preşedinţia României în aprilie 2006 a realizat o analiză în detaliu a crimelor comise de regimul comunist, Raportul rezultat a fost cunoscut sub denumirea de Tismăneanu, însă trebuie reținut că acesta a atins doar suprafața fenomenului, cunoașterea în detaliu a genocidului asupra poporului român rămâne o sarcină de viitor a istoricilor.
„Raportul Tismăneanu”
- Abandonarea intereselor naţionale prin servilism în relaţiile cu URSS după 1945;
- Anihilarea statului de drept şi a pluralismului prin înscenări şi fraude, mai ales după furtul alegerilor în noiembrie 1946;
- Distrugerea partidelor politice, prin arestarea liderilor şi a militanţilor;
- Impunerea unui regim dictatorial total înfeudat Moscovei şi ostil valorilor politice şi culturale naţionale, lichidarea sindicatelor libere, distrugerea social-democraţiei ca mişcare politică opusă bolşevismului PCR;
- Sovietizarea totală, prin forţă, a României, mai ales în perioada 1948-1956, şi impunerea unui sistem politic despotic, condus de o castă profitoare (nomenclatura), strâns unită în jurul liderului suprem;
- Politica de exterminism social (lichidarea fizică, prin asasinat, deportare, întemniţare, muncă forţată, a unor categorii sociale - burghezie, moşierime, ţărani, intelectuali, studenţi) ghidată de preceptul luptei de clasă a făcut între 500 000 şi două milioane de victime;
- Persecuţia minorităţilor etnice, religioase, culturale sau de orientare sexuală;
- Exterminarea programată a deţinuţilor politici;
- Exterminarea grupurilor de partizani care reprezentau rezistenţa anticomunistă armată în munţi (1945-1962);
- Represiunea împotriva cultelor, desfiinţarea Bisericii Române Unite (Greco-Catolice);
- Arestarea, uciderea, detenţia politica sau deportarea ţăranilor oponenţi colectivizării, lichidarea violentă a revoltelor ţărăneşti (1949-1962);
- Deportările cu scop de exterminare, represiunile etnice, gonirea şi „vânzarea” evreilor şi germanilor;
- Represiunea împotriva culturii, cenzura extremă, arestarea si umilirea intelectualilor neînregimentaţi ori protestatari (1945-1989);
- Reprimarea mişcărilor şi acţiunilor studenţeşti din 1956;
- Reprimarea mişcărilor muncitoreşti din Valea Jiului (1977), Braşov (1987) şi a celorlalte greve din anii 1980;
- Reprimarea oponenţilor şi disidenţilor în anii 1970 şi 1980 (omorârea inginerului Gheorghe Ursu, condamnarea la moarte a lui Mircea Răceanu, Ion Mihai Pacepa, Liviu Turcu, Constantin Răuţă);
- Distrugerea patrimoniului istoric şi cultural prin dărâmările din anii 1980 (un sfert din centrul istoric al Bucureştiului) şi în cele mai multe din oraşele mari ale României;
- Crearea de lagăre pentru copiii fără părinţi sau cu handicap (ex: Cighid);
- Impunerea unor norme aberante privitoare la „alimentaţia raţională”; înfometarea populaţiei, oprirea căldurii, starea de mizerie la care regimul a condamnat un întreg popor;
- Conceptualizarea mizeriei materiale şi morale, precum şi a fricii, ca instrumente de menţinere a puterii comuniste;
- Masacrarea cetăţenilor, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, cu aprobarea conducerii Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, în timpul Revoluţiei din 1989.
Raportul "Tismaneanu" prezintă instituţiile şi personajele cheie ale opresiunii comuniste:
- Prima generaţie de comunişti
- Demnitari vinovaţi de „impunerea şi perpetuarea unui sistem bazat pe crimă şi fărădelege”
- Demnitari ai aparatului represiv
- Şefii spionajului
- Ideologi
- Ziarişti
- Conducătorii aparatului ideologic în perioada Ceauşescu
- Exponenţi ai protocronismului.
# # # # # # # # # # # # # # # # # # # # # # # # #
În România, opoziţia armată a fost prima şi una dintre cele mai organizate forme de rezistenţă din lume împotriva regimului comunist. Din păcate foarte puțin cunoscută rezistența anticomunistă românească a durat aproape 30 de ani până prin mijlocul anilor 70, ultimul combatant militar a fost eliminat de securitate în 1962 în munții Banatului iar ultimii dizidenți din munții Făgăraș au fost capturați în 1976.
Din păcate vechea ideologie atee și criminală continuă să se infiltreze la nivel mondial sub forme și nume diferite cu aceeași adepți, oameni defecți, capabili de orice crime și dispuși sa-și distrugă chiar propriile popoare în numele utopiei comuniste. Războiul împotriva lui Hristos continuă mai ales acum, în mod deschis și pe față prin ideologii democratice, toleranta, multiculturalism, drepturile omului, invazie islamică, legislații aberante, corectitudine politică și orice alte mijloace posibile. Culmea, creștinismul e izvor de sfinți și martiri chiar și azi în lumea modernă, vârf al civilizației, însă trebuie să rezistăm cu credință uniți și senini pentru singura promisiune pe care Hristos a făcut-o vreodată:
~ I'll be back ~
